16 oct. 2014
Este toamnă! Clipele se ascund tot mai mult în cutele anotimpului... Ziua scade mărginită de întunericul care-o învăluie cu noi umbre. Ploaia cu picuri grei și mărunți este din ce în ce mai deasă, iar norii cenușii acoperă bolta cerească.
Foșnetul aripilor de mătase se aude neîncetat... Păsările acoperă întinsele drumuri de nori, desenând la orizont șiruri lungi, triste, ducând pe aripile lor soarele și veselia.
SUPERB!!! Lidia Hatnean, îndrumată de mama lui Răzvan, d-na Croitor M.
NEMURITORII DACI - oct. 2013, clasa a III-a
Dacii credeau în nemurirea sufletului pentru că zeul lor, Zamolxe, era zeul cerului senin. Răzvan
Dacii credeau în nemurirea sufletului pentru că ei erau un popor drept și viteaz și știau că atunci când mor pentru țara lor, sufletul urcă în ceruri numai dacă ardeau corpul; așa, sufletul era mai ușor și putea trece de cele șapte vămi planetare. - Mihai
Dacii credeau în nemurirea sufletului pentru că ei știau că nu mor degeaba, ci pentru țara lor, știau că mor cu glorie deplină, iar sufletul urcă la cer. - Denisa
Strămoșii noștri, dacii, credeau că sunt nemuritori deoarece încă din timpul vieții sufletul lor era învățat să se îndrepte înspre cer, într-o lume mai bună. - Ștefan
Primăvara mea frumoasă
Bine ai venit acasă,
Mi-ai adus un ghiocel
Să mă joc cu el nițel. Sara, cl a II-a
Înc-o primăvară
Se întoarce iară,
Cu multi ghiocei,
Mi-era dor de ei. Răzvan, cl a II-a
